Cea de-a doua zi de Crăciun

A doua zi de Crăciun, ziua “realităţilor”:

V-am povestit ieri puţin despre Moş Crăciunii din jurul lumii: piticii “Tomte” din Scandinavia, La Befana din Italia, Sinterklaas din Olanda, Ded Moroz (Rusia) şi Father Christmas (Marea Britanie).

Pentru noi, cea mai apropiată descriere a moşului este “un bătrânel vesel şi plin de viaţă, îmbrăcat într-un costum roşu cu guler alb”, cea pe care ne-a oferit-o de fapt Thomas Nast prin ilustraţiile lui pentru poemul lui Clement C. Moore. Totodată, Moş Crăciunul Coca-Cola, promovat în campaniile concernului încă din 1931, a fost stilizat de către Haddon Sundblom, un designer american de origine suedeză, având ca bază de inspiraţie personajul bonom al lui Nast.

V-aţi întrebat vreodată de unde vine obiceiul pe care îl practicăm cu toţii de Crăciun, şi anume împodobitul brazilor? Ei bine, în secolul 16, în Germania, brazii erau decoraţi, atât înăuntru cât şi afară, cu mere, trandafiri, bomboane şi hârtie colorată. De aici până la luminiţele din brad a fost doar un pas: Martin Luther a fost primul care a împodobit bradul cu lumină. Se spune că, fiind în drum spre casă într-o seară de decembrie, frumuseţea stelelor straluncind printre crengile de brad l-au inspirat să pună lumânări în bradul lui de acasă şi să recreeze aceeaşi senzaţie de stele strălucind. În Anglia, pomul de Crăciun a fost adus de soţul Reginei Victoria, Prinţul Albert, din ţara sa natală, Gemania. Obiceiul bradului de Crăciun s-a răspândit apoi foarte repede în clasă mijlocie, spre muncitori, şi prin colonii. În America, a fost adus de coloniştii germani şi mercenarii plătiţi să lupte în Războiul de Secesiune.

Un alt obicei, larg practicat în zilele noastre, este acela al felicitărilor de Crăciun. Tradiţionalele scrisorele care poartă urări de Crăciun celor dragi s-au mai modernizat, ajungând astăzi să fie trimise mai degrabă în format electronic. Haideţi să vedem totuşi de unde acest obicei!

Iniţial, ideea a pornit din Anglia, unde ţinerii îşi exersau scrisul creând texte de Crăciun pentru părinţi. Aceasta s-a concretizat prin Sir Henry Cole, cel care a realizat prima felicitare de Crăciun. Fiind director la Muzeul Victoria, Sir Henry era prea ocupat să trimită texte personalizate de Crăciun. Aşa că în 1843 l-a rugat pe bunul său prieten John Calcott Horsley să deseneze felicitarea. Felicitarea nu a fost primită fără controverse, pentru că înfăţişa o familie ridicând paharele pentru toastul de Crăciun. Puritanii le-au denunţat imediat. Ideea s-a dovedit totuşi excelentă. Felicitările de Crăciun au devenit foarte populare, şi alţi artişti au urmat imediat conceptul lui Horsley.

Sperăm că aţi citit şi aceste câteva rânduri cu plăcere şi va mai aşteptăm aici mâine!

[ notă: ilustraţiile din articol sunt copii după cele originale ! Pentru format mai mare, click pe ele!]